Ronin

Ronin a fost un luptator profesionist (samurai sau bushi) fara stapan sau  maestru,  în perioada Japoniei feudale (1185-1868). Un samurai devenea fara apartenenta, adica ronin,  la moartea sau decăderea din drepturi a stăpânului său feudal sau după decaderea lui personala si pierderea statutului in fata comandantului său din cauza unor incalcari ale codului de onoare (bushido).

Etimologic, cuvântul ronin înseamnă "omul val" (in sensul aplicat “un om intre valuri”). Termenul a apărut în perioada feudalismului japonez timpuriu, (nara si henian), vezi istoria feudalismului japonez.  La inceputul folosirii termenului, a fost vorba de un iobag fugit de pe  pământul stăpânului său. In timp, a devenit  utilizat in contextul samuraiului  care si-a pierdut stăpânul. Deci termenul de ronin ("omul val"), ilustra individul aflat  in deriva sociala.

Potrivit Codului  Samuraiului (Shoshinshu Bushido), un samurai trebuia sa comita sinuciderea rituală  (oibara seppuku cunoscut la noi ca "hara kiri")   la pierderea stăpânului său feudal. Cel care alegea optiunea “rusinoasa” de a nu onora acest cod devenea "pe cont propriu", adica ronin.  Roninul a fost menit să sufere mare ruşine.

În timpul perioadei Edo, cu un sistem shogunal foarte  rigid, numărul de ronini a crescut foarte mult. Confiscarea de feude în timpul celui de-al treilea shogun Tokugawa Iemitsu a dus la o creştere extrem de mare de ronin. În timpul perioadelor anterioare, samuraii au fost lasati să profeseze si alte ocupaţii. Ei au putut de asemenea să se căsătorească cu alte clase sociale, de obicei burgheze, obtinand prin aceste mezaliante un trai decent sau chiar imbelsugat.  În timpul perioadei Edo, drepturile (sociale)  samurailor au fost drastic limitate. Mai presus de toate le-a fost interzis dreptul de a deveni supus (sau angajat) de un alt senior feudal  fără permisiunea comandantului lor precedent, care de multe ori nu putea sa o faca fiind mort.