Mişcările studenţeşti din 1956 - Prima Parte

În ţările cu regimuri comuniste, anul 1956 a fost caracterizat prin mişcări anticomuniste de masă, cele mai importante având loc în Polonia şi Ungaria. În România, mişcările anticomuniste au fost organizate de studenţi şi din acest punct de vedere centrele universitare cele mai active au fost Timişoara, Cluj, Bucureşti, Iaşi şi Târgu Mureş. Mişcările anticomuniste studenţeşti au fost brutal reprimate de autorităţile regimului comunist iar numeroşi studenţi protestatari au fost arestaţi sau excluşi din facultăţi. Mulţi dintre ei şi-au văzut cariera distrusă sau, numai după o lungă perioadă de timp, au reuşit să găsească alte modalităţi de a se realiza. Cu toate că nu au reuşit să determine o schimbare de regim, mişcările studenţeşti din 1956 au arătat că inclusiv în România exista un puternic curent împotriva comunismului şi un tineret dispus să facă sacrificii pentru exprimarea punctului său de vedere.


Evenimentele din Polonia care au determinat eliminarea conducătorilor stalinişti şi aducerea la putere a lui Władysław Gomułka  la 19 octombrie 1956, au agitat spiritele tineretului universitar din ţările comuniste din răsăritul Europei. Starea de agitaţie din Polonia începuse să se extindă spre Ungaria. Încă la 16 octombrie 1956, studenţii din Szeged s-au dezis de uniunea studenţilor comunişti (DISZ) şi au reînfiinţat precedenta Uniune a Studenţilor Maghiari din Universităţi şi Academii (MEFESZ) - o organizaţie studenţească democratică care fusese suprimată de regimul lui Mátyás Rákosi.

În următoarele zile, studenţii din Pécs, Miskolc şi Sopron au luat aceeaşi măsură. La 22 octombrie 1956, studenţii de la Universitatea Tehnică şi Economică din Budapesta (în maghiară Budapesti Műszaki és Gazdaságtudományi Egyetem sau, prescurtat, Műegyetem) au dat publicităţii un memoriu de 16 puncte prin care au revendicat diferite schimbări politice. Aflând de intenţia Uniunii Scriitorilor Maghiari de a-şi exprima solidaritatea cu Polonia, prin depunerea unei coroane la statuia generalului polonez Józef Bem, erou al revoluţiei maghiare din 1848-1849, studenţii unguri au hotărît să organizeze o demonstraţie paralelă de susţinere a polonezilor. La manifestaţia din după amiaza zilei de 23 octombrie 1956, studenţii au citit proclamaţia lor, eveniment care a constituit declanşarea revoluţiei maghiare.

Chiar dacă în România nu au avut loc manifestaţii studenţeşti de susţinere a lui Gomułka, similare celor din Ungaria, majoritatea studenţilor din România erau în parte informaţi despre situaţia din Ungaria prin posturile de radio occidentale, inclusiv Europa Liberă. Numeroşi studenţi considerau evenimentele din Ungaria un model care demonstra că, în condiţiile regimului comunist, studenţii reprezintă grupul care trebuie să pornească asemenea acţiuni care pot implica şi păturile largi ale populaţiei.

Desfăşurarea evenimentelor din Ungaria a fost urmărită cu atenţie de studenţii din România. La început se schimbă informaţiile pe care diferiţi studenţi le-au obţinut de la radio sau din alte surse şi se încep discuţii în diferite universităţi, în cadrul cărora se ridică problema oportunităţii trecerii la acţiuni similare cu cele din Ungaria. Conştienţi că orice cadru organizatoric riscă să atragă atenţia şi reacţia organelor de securitate, studenţii nu au format comitete care puteau fi considerate de către autorităţi organizaţii clandestine; în schimb, apar grupuri de acţiune locală, la nivel de facultăţi.

În Octombrie 1956, atitudinea studenţilor faţă de evenimentele din Ungaria nu a fost omogenă. Grupurile cele mai active au fost cele din facultăţile de Ştiinţe Juridice, Filologie, Teatru, Medicină, Arhitectură, Politehnică, Filozofie precum şi de la Institutul Medico-Militar. A fost mult mai rezervată reacţia studenţilor de la majoritatea instituţiilor de învăţământ tehnic (Petrol şi Gaze, Agronomie), de la facultăţile de Matematică, Geografie şi Istorie din cadrul Universităţii Bucureşti şi de la Institutul de Ştiinţe Economice.

Dacă revolta din Ungaria era admirată, exista şi o anumită reţinere cu privire la Imre Nagy, conducătorul revoluţiei din Ungaria. Imre Nagy trăise practic în Uniunea Sovietică din anii 1920 iar românii, în general, considerau conducătorii comunişti aduşi de tancurile Armatei Roşii ca fiind de departe mai răi decât cei care trăiseră în ţară.

Cei care urmăreau situaţia din Ungaria erau preocupaţi în acelaşi timp şi de situaţia internaţională. Deşi posturile de radio occidentale îi asigurau pe revoluţionari de sprijinul occidentului, studenţii din România se aşteptau la mai mult decât la simple vorbe şi priveau cu multă îngrijorare atitudinea pasivă şi lipsa unei intervenţii militare a Statelor Unite şi a puterilor Vest-Europene.

Cu toate aceste rezerve, primele acţiuni de protest ale studenţilor au început la Bucureşti încă din primele zile după revoluţia din Ungaria. Evenimente asemănătoare au avut loc şi în alte centre universitare, în special la Timişoara, Cluj şi Iaşi. Chiar dacă au existat unele informaţii despre starea de spirit din alte centre universitare, în condiţiile existente atunci în România, nu era posibilă coordonarea acţiunilor de protest ale studenţilor din diferitelele centre universitare.

Bibliografie:

 Din şcoală în închisorile comumiste România Liberă - 16 ianuarie 2009
 Deletant, Denis. "Romania, 1948-1989: A Historical Overview." Parallel History Project (PHP)
 Mihalcea, Al – Jurnal de ocnă, Editura Albatros, 1994
 Derdena, Mihai Stere – O jumătate de veac de rezistenţă – Memoria, Nr. 38, 2002
Wiki under GNU
2 comentarii
  1. Maria a spus:

    Buna ziua!

    Cu mare bucurie intampin relansarea blogului de istorie, Theophyle! Si cu ce postare...
    Involuntar am dus mai departe asocierile determinate de lectura datelor istorice despre momentul 1956, amintindu-mi de initierea noii etape in represiunea dezlantuita in Romania de Gheorghe Gheorghiu-Dej impotriva studentilor si a unor cadre didactice universitare (dar nu numai impotriva acestora), de arestarile, anchetele violente si procesele-simulacru menite sa infranga orice urma de rezistenta in insasi inima intelectualitatii romanesti care isi mai pastrase verticalitatea. Pe langa volumul lui Sandu Mihalcea, in constiinta mea a lasat urme adanci cartea lui Florin Constantin Pavlovici, ,,Tortura pe intelesul tuturor”, unde se dedica un capitol destul de revelator represiunii.
    Voi cauta celelalte carti din bibliografia consultata si recomandata de tine.
    Astept cu interes partea a doua!


  2. Theophyle a spus:

    Maria vor fi 6 postari. Imi pare bine ca-ti place :)