Tătarii (II)

Hanatul Crimeii - Qırım Yurtu 2/3

Hanatul Crimeii a fost cea mai importantă forţă militară din Europa Răsăriteană până în secolul al XVIII-lea. Tătarii crimeeni au jucat un rol de primă importanţă în apărarea graniţelor islamului, în special împotriva moscoviţilor şi puterilor europene. Pentru o lungă perioadă de timp, tătarii şi nogaii, organizaţi în ceabuluri (unităţi militare) au efectuat raiduri în Principatele dunărene, Republica polono-lituaniană şi Cnezatul Moscovei. În timpul a ceea ce se numea "culegerea recoltei din stepă", tătarii înrobeau mulţi ţărani slavi, jefuiau satele şi oraşele, din această pradă de război hanul fiind îndreptăţit să primească o cotă care varia între 10 şi 20%.

Campaniile militare se imparteau în operaţiuni miltare oficiale, conduse de hani şi raiduri de jaf întreprinse de grupuri separate de nobili – considerate uneori ilegale şi interzise de hani, deoarece încălcau prevederile tratatelor oficiale între Hanat şi vecini. O lungă perioadă de timp, până la începutul secolului al XVIII-lea, hanatul a menţinut un intens comerţ cu sclavi cu Imperiul Otoman şi Orientul Mijlociu. Kefe era unul dintre cele mai importante şi bine cunoscute pieţe de sclavi.
Hanatul Crimeii s-a aliat în mai multe rânduri cu Uniunea statală polono-lituaniană şi cu cazacii împotriva Cnezatului Moscovei, o putere zonală în continuă creştere, cu care intrase în competiţie pentru teritoriile fostei Hoarde de Aur. Regiunea disputată era foarte mult preţuită de Moscova pentru că permitea aşezarea ruşilor în zone mai fertile şi cu climă mai blândă, mai propice pentru agricultură decât teritoriile nordice pe care le avea deja în stăpânire.
Tactica principală a raidurilor tătarilor era urmarea cumpenei apelor dintre cele două mari bazine ale râurilor Nipru şi Doneţ, o rută care începea din localitatea crimeeană Perekop şi ducea până în nord, la Tula. Tătarii făceau raiduri pe o rază de 100-200 de kilometri, jefuind toate localităţile şi capturând mii de sclavi. Moscova mobiliza în fiecare primăvară în jur de 65.000 de soldaţi pentru asigurarea pazei graniţelor în fortăreţe şi oraşe întărite. În acest scop au fost fondate oraşele Orel (1566) şi Voronej (1586). Tinerii boieri şi cazacii îndeplineau serviciul de pază şi patrulare a stepelor pentru ţinerea sub observaţie continuă a mişcărilor ceambulurilor tătăreşti.

S-a estimat în anumite studii ca aproximativ trei milioane de oameni, în special ucrainieni, dar şi rusi, polonezi, belaruşi şi circasieni au fost capturaţi şi transformaţi în sclavi în toată perioada de existenţă a Hanatului Crimeii. Una dintre cele mai faimoase victime ale raidurilor tătare a fost Roxelana (Khurem Sultan), care avea să devină mai târziu soţia sultanului Suleiman Magnificul, la curtea căruia avea să deţină o putere uriaşă si despre care vom discuta in postarea urmatoare.