Vlahii – 3

Borilă (Boris), îl urmeaza pe tronul Ţaratul Vlaho-Bulgar, pe Ioniţă Caloian. Borilă (Boris) a fost un uzupator care l-a îndepărtat de tron pe moştenitorul legitim, Ioan, viitorul ţar Ioan Asan al II-lea. Borilă s-a confruntat cu tendinţele tradatoare ale boierilor şi cu erezia bogomilă, numită după numele primului predicator, preotul Bogomil (in occident cunoscută pe denumirea „catarism”, de la cuvântul grecesc katharos „curat”). Borilă a organizat represalii împotriva bogomililor şi a putut să înfrângă o conjuraţie a boierilor la Vidin cu ajutorul unei armate unguara, compusă din secui, români şi pecenegi şi condusă de comitele Ioachim. În timpul domniei lui Borilă, rolul românilor în statul Asăneştilor a început să scadă.




Cititi si comentati articolul pe portalul PoliteiaWorld

Vlahii - 2

"Vlahii” apar cu acest etnonim în izvoare, cel mai frecvent în cele bizantine, începând cu cronica lui Ioannes Skylitzes, în 976. Anterior, Theofilact din Simocatta, în Istoriile sale din 587, şi Theophanes Spovednicul (Theophanes Confessor), în Cronografia sa din jurul anului 800, menţionaseră prezenţa populaţiilor romanice din Balcani, însă nu au folosit etnonimul "vlahi". Prezenţa protoromânilor (vlahi) este atestată în 1094, când, cu ocazia unei campanii cumane împotriva Constantinopolului, "vlahul" Pudilă l-a înştiinţat pe împărat despre incursiunea inamică. Potrivit împărătesei cronicare bizantine, Anei Comnena, românii i-au călăuzit pe cumani prin trecătorile munţilor Balcani. În 1166, împăratul Manuel I Comnenul a recrutat dintre români o oaste pentru a lupta împotriva ungurilor.

Cititi si comentati articolul pe portalul PoliteiaWorld


Vlahii – 1

Vlah sau cate odata Valah este denumirea colectiva pe care a purtat-o populatia romanizata in nordul si sudul Dunarii pana la linia Jireček (Jireček Line). Linia Jireček este o linie imaginară din Balcani, despărţind zonele de influenţă ale limbilor latină (în nord) şi greacă (în sud). Porneşte din apropiere de oraşul Laçi din Albania de astăzi către Serdica (astăzi Sofia-Bulgaria) şi apoi urmează Munţii Balcani către Marea Neagră. Amplasarea liniei se bazează pe descoperirile arheologice: majoritatea inscripţiilor descoperite la nord de linie erau scrise în latină, iar majoritatea inscripţiilor din sud erau în greacă. Această linie este importantă pentru stabilirea locului unde s-au format popoarele balcanice. De asemenea, ajută la clarificarea formării şi originii poporului român, deoarece este considerat improbabil ca un popor latin să se fi format la sud de ea. A fost folosită pentru prima oară de un istoric ceh, Konstantin Jireček în 1911 într-o istorie a popoarelor slave.


Cititi si comentati articolul pe portalul PoliteiaWorld

Barbarii – 28 / Un final

Teza Profesorului Djuvara legata de identitatea lui Negru Vodă si povestea "Descălecarii" sunt posibile, nu stiu insa cat sunt de probabile. Pana la urma o ipoteza este totusi o ipoteza. Cartea Profesorului Neagu Djuvara trateaza despre istorie si nu este neaparat o istorie adevarata. Cele doua teze existente – prima, care sustine o etnogeneza pur daco-romana si o a doua, care genereaza o etnogeneza minoritara a daco-romanilor in nasterea poporului roman sunt ambele plauzibile, numai una insa poate fi adevarata. Fiind un invatacel al istoriei antice pot sustine un singur lucru: poporul roman, la fel ca majoritatea popoarelor europene, este o sincrezie intre cei care au trait pe acest pamant - sedentarii si cei care au trecut peste aceste meleaguri - migratorii.
Cred cu tarie ca primii boieri romani au fost de origina slava. "Mai mari ai tarii" (maiores terrae) pomeniti de Diploma Ioanitilor din 1247 au avut in marea lor majoritate nume slave Mircea, Radu, Vintila, Vladislav, Vlad etc. Primii potentati ai spatiului nord dunarean au aparut pe timpul primului ţarat bulgar, în veacul al IX-lea, si au fost de fapt cneji slavi.

Elementul turanic este si el extrem de pronuntat in onomastica inceputurilor romanesti. Nume precum: Aga, Aslan, Balaban, Basaraba, Beldiman, Berindei, Buzdugan, Caraiman, Gurman, Itu, Sisman, Soltan, Tâncaba, Toxaba sunt toate de origine pecenego-cumane.
Unicul document existent in care gasim numele tatalui lui Basarab este un manuscris al regelui Ungariei Carol Robert din 26 noiembrie 1332, doi ani dupa dezastrul zis "de la Posada" , prin care rasplateste pe un comite Laurentiu de Zarand pentru vitejia lui în respectiva lupta, act în care îl pomeneste pe Basarab, filium Thocomerii - deci Basarab, fiul lui Thocomerius. Istoricii nostri s-au grabit sa identifice Thocomer sau Thocomeriu cu numele slav Tihomir. Marele orientalist roman Aurel Decei a facut observatia ca numele din documentul ungar se asemana mult mai mult cu numele cuman Toctomerie, întâlnit în analele rusesti. Istoriografia Romaneasca insa îi orienteaza spre un original slav Tihomir. Asadar, intorcandu-ne la Basarab (Basaraba), nume clar turanic (cuman), ne putem intreba cum acest domn intemeietor al Tarii Romanesti are un tata cu un nume slav, sau poate nu este slav ci este cuman, asa cum Aurel Decei insista. Ei bine, probabil ori numele Thocomerius, fost cuman este imprumutat de la slavi, ori Basarab, urmas de origine slava si-a imprumutat numele cuman, care ar insemna " stapân, dominant.”
Chestia cu onomastica poate da indicatii, in nici un caz difinitive si in nici un caz nu pot constitui o dovada. Trebuie de mentionat cateva lucruri importante inainte de sfarsitul acestor postari. De la cucerirea romana si chiar dupa retragerea romanilor a existat o populatie geto-daca-romana pe teritoriul Romaniei de astazi. In nordul Romaniei au existat intotdeauna daci neasimilati in cultura romana - asa zisi carpi (daci libaeri). Aceasta populatie nu s-a evaporat, ci a ramas chiar si pe timpul migratiilor, care au durat apropape 700 de ani pe teritoriul Romaniei. Aceste migratii mai indelungate (din punctul de vedere al perioadei istorice) au lasat urme profunde in etnogeneza poporului si culturii romanesti.

Incepand din postarea viitoare ne vom ocupa de Vlahi. Mai mult in limba Romana gasiti pe net fara nici o problema. Recomand aceste linkuri. Link-1; link-2

Barbarii – 27 / Cumanii - 1

Cumanii au fost un popor turanic, care a facut parte din grupul turcilor-kîpceak (kιpceak). Etnogeneza îi localizeaza in stepele centrale ale Asiei, tribul primordial fiind Kιmekii. Numele tribal kιpceak a fost interpretat ca fiind, în antichitate, identic cu cel al "sciţilor roşii" ("Sakalar Iskitler"); aici parerea mea, desi minoritara, este diferita, nu gasesc o corespondenta intre cumani si sciţi. 
Tribul principal al cumanilor au fost turcii oghuzi (Bozok), a cărui ramură Gunhan (de la "Gun Han") îi includea specific pe cumani, alături de clanurile sau triburile adiacente Kayı, Bayat, Alka Evli sau Kara Evli. Una din ramurile tribului Gokhan (Gok Han) îi includea si pe pecenegi. Toate aceste triburi îşi aveau ca totem diferite păsări răpitoare ca vulturi, ulii, şoimii, respectiv pajura sau acvila de munte, ultima devenită simbol heraldic al Ţării Româneşti medievale, bineînteles în legătură cu pecenegii sau cumanii care au stăpânit acest teritoriu în evul mediu timpuriu.