Barbarii – 13 / Popoarele Germanice – Regatul Vandal -1

Vandalii au cucerit nordul Africii ca baza de actiune pentru expeditiile lor maritime care au terorizat Marea Mediterana. Pe timpul regelui Geiseric (389 – 477, cunoscut si ca Genseric, Gaiseric) se incepe construirea unei flote care va deveni "teroarea Marii Mediterane".


Articolul integral  poate fi citit pe PoliteiaWorld

Excursus: Arie si Arianismul

Pentru a intelege regatul Vandalilor din nordul Africii, razboaiele religioase intre "barbarii" germanici si crestinii traditionali (nu exista inca un curent ortodox si unul catolic) trebuie sa luam o pauza si sa discutam putin despre acest curent religios antic, care a supravietuit secolelor si se regaseste astazi in crestinismul Unitarian.

Articolul integral  poate fi citit pe PoliteiaWorld 


Barbarii – 12 / Popoarele Germanice – Vandalii

Vandalii au trecut si ei pe la noi cu o prezenta mult mai minora si probabil pentru o perioada scurta de vreo 60 de ani. Vandalii au fost un popor germanic extrem de curios. Aliantele lor principale au fost cu popoare slave si intotdeauna indreptate sau impotriva romanilor (unde aveau ceva de castigat) sau impotriva gotilor care intotdeauna ii jefuiau pe romani inaintea lor.

Articolul integral  poate fi citit pe PoliteiaWorld

Bibliografie pentru postarile "Barbarii "1-11"

Geary, Patrick, Myth of Nations. The Medieval Origins of Europe, Princeton Paperbacks (2003)
Charles Christopher Mierow (translator). The Gothic History of Jordanes. In English Version with an Introduction and a Commentary, 1915. Evolution Publishing, (2006).
Curta, Florin, The Making of the Slavs: History and Archaeology of the Lower Danube Region, C. 500-700, Cambridge University Press, (2001)
Heather, Peter J , The Goths, Wiley-Blackwell (1998)
Kulikowsky, Michael Rome's Gothic Wars: from the third century to Alaric, Cambridge University Press (2007).
Noble, Thomas; Goffart, Walter, From Roman provinces to Medieval kingdoms, Routledge (2006)
Halsall, Guy, Barbarian migrations and the Roman West Cambridge University Press (2007)

Barbarii – 11 / Popoarele Germanice – Gepizi

Gepizii sunt "stramosii" ardelenilor. Doua lucruri "interesante". Toponimul Ardeal se trage de la marele conducator Gepid, Ardarich (probabil mort prin 460 d. Hr.), care dupa moartea lui Attila in 453, se rascoala impotriva Hunilor, ii invinge in batalia de la Nedao ) in Panonia si pune fundatiile unui regat Gepid in Transilvania zilelor noastre - de la curbura vestica a Carpatilor si pana la raul Tisa. Acest regat va dainui cam 200 de ani (475-675) si va fi unul din cele mai importante entitati statale ale istoriei est-europene, care de facto va cristaliza istoria Bizantina pe aceste locuri.

Articolul integral  poate fi citit pe PoliteiaWorld

Barbarii – 10 / Popoarele Germanice – Dacia Goţilor /2

Goţii care locuiau în regiunea Vistulei inferioare, lângă Marea Baltică isi incep migratia spre est si sud est. Pe la anul 200 ei ajung în stepele din nordul Mării Negre şi ocupă în prima jumatate a secolului III şi teritoriul roman dintre Prut şi gura Niprului (ad Moesiam) cu cetatile Olbia (la gura Niprului) si Tyras, (la gura Nistrului). Prima incursiune a goţilor spre Dunăre a avut loc în anul 238. Din acest moment, neâncetat, timp de aproape 50 de ani, au jefuit zona cuprinsă între Dacia şi Grecia şi până în nordul Anatoliei.


Articolul integral  poate fi citit pe PoliteiaWorld

Barbarii – 9 / Popoarele Germanice – Dacia Goţilor /1

Cateva note premergatoare: (1) Majoritatea surselor primare referitoare la succesiunea migratiei "barbare" pe teritoriul numit istoric Dacia este de origine romana (imperiul vestic pana la caderea lui) si bizantina. (2) Cautarile mele bibliografice au fost facute in special in legatura cu cercetarea evolutiei religioase in regiune si mai putin din punct de vedere istoric-militar, social si antropologic. (3) Discutia despre limbile vorbite de aceste popoare si sintagma indo-europeana este referitoare (asa cum se si cuvine) numai ca referinta lingvistica, vezi aici clasificarea lingvistica. (4) Notiuni ca "dacii liberi" si altele asemanatoare, care sunt absolute aberatii protocroniste, au fost schimbate cu numele triburilor respective, mentionand bineinteles legaturile lor cu locatiile geografice si afinitatile istorice. (5) Pentru o mai buna intelegere a diferentelor intre istoriografia relevanta si plastografia istorica propun o lecturare cel putin a prefatei Profesorului Neagu Djuvara in cartea "Tohomerius-Negru Voda", editia Humanitas din 2009.

Articolul integral  poate fi citit pe PoliteiaWorld


Barbarii – 8 / Popoarele Germanice – Goţii

Goţii (Gotă: "Gutans") au fost un popor germanic, conform lui Jordanes in lucrarea "De origine actibusque getarum". Jordanes afirma ca goţii pe care el îi confunda cu geţi au părăsit Scandinavia, s-au aşezat în apropiere de gurile Vistulei (astăzi în Polonia), şi, în secolele III şi IV, s-au aşezat în Sciţia, Dacia şi părţi din Moesia şi Asia Mică. În secolele al III-lea şi al IV-lea, au reprezentat o mare problemă pentru Imperiul Roman, începand cu momentul alungării lui Aurelianus din Dacia. În secolele V şi VI ei s-au împărţit în vizigoţi (goţii de vest) şi ostrogoţi (goţii de est), şi au fondat state succesoare puternice ale Imperiului Roman din peninsula Italică şi în peninsula Iberică. Conform lui Jordanes, goţii provin din Scandinavia (Scandza), mai precis Gotland (probabil Götaland din Suedia de astăzi). Ei s-au separat de triburile înrudite, gutar (gotlanderi) şi poate "götar" (numiţi "gautigoţi" şi "Ostrogoţi" de Jordanes), care sunt uneori incluşi în termenul "goţi" în secolul I (dar Gutasaga lasă deschisă posibilitatea contactului prelungit). Ei au migrat către sud-est de-a lungul Vistulei în secolul III ("Gothiscandza" lui Jordanes; Cultura Wielbark), aşezându-se în Sciţia, pe care au numit-o Oium ("Ţara apelor"), din secolul al III-lea (Cultura Cerniakov). După relatarea legendară Hervarar Saga, capitala acestui regat era Árheimar, pe Nipru.
În secolul III, goţii s-au împărţit în cel puţin 2 grupuri, tervingii şi greuthungii. Tervingii au fost la originea uneia din primele mari invazii "barbare" a Imperiului Roman în 263. Un an mai târziu, au suferit o înfrângere zdrobitoare la la Naissus şi au fost împinşi peste Dunăre până în 271. Acest grup s-a aşezat la nord de râu şi a stabilit un regat independent pe locul fostei provincii romane Dacia.

Atât greutungii cât şi tervingii au fost puternic romanizaţi în secolul al IV-lea ca urmare a comerţului cu bizantinii şi a legăturilor militare cu aceştia. În această perioadă ei s-au convertit la crestinismul arian. Începând cu 370, hunii au început să preseze regatul ostrogot, şi, ca urmare, regele terving, Fritigern a cerut împăratului roman Valens, în 376, permisiunea de a se aşeza pe malul sudic al DunăreaDunării. Valens le-a permis să traverseze fluviul, probabil pe la fortăreaţa Durostorum, dar ca urmare a unei revolte a izbucnit un război ce s-a terminat cu moartea împăratului în Bătălia de la Adrianopol.
Între timp, ostrogoţii s-au eliberat de sub stăpânirea hună după Bătălia de la Nedao din 454. Începând cu 488, regele Teoderic cel Mare a cucerit întreaga Italie. Regele Teodoric cel Mare i-a unit pentru scurt timp pe goţi când a devenit regent al regatului vizigot în urma morţii lui Alaric al II-lea în Bătălia de la Vouillé în 507. Regatul ostrogot a rămas până în 553 sub Teia, când Italia a fost pentru scurt timp din nou ocupată de bizantini, până la cucerirea longobardă în 568. Regatul vizigot a rezistat mai mult, până în 711 sub Roderic, când a cedat în faţa invaziei islamice-umayyade a Andaluziei.

Despre goţii de est, ostrogoţii si cei de vest, vizigoţii in postarea de maine.